vertu

Vezi și : vertù

engleză

Variante

vertù, virtu

Etimologie

Împrumutat din italiană virtù, vertù („virtute”) sau din franceză vertu („virtute”) < latină virtūs, virtūtem („bărbăție, curaj; virtute; merit”).

Pronunție

AFI: /vəːˈtuː/

Substantiv

vertu, (nenumărabil)

(în artă, astăzi înv.) arte frumoase ca subiect de studiu
(în artă, astăzi înv.) operă de artă
(spec.) virtute

Sinonime

3: virtue, virtuousness

Referințe

franceză

Etimologie

Din franceză medie vertu, care provine din franceză veche vertu < latină virtūs, virtūtem („bărbăție, curaj; virtute; merit”).

Pronunție

AFI: /vɛʁ.ty/

Substantiv

vertu f., vertus pl.

virtute; (p.ext.) calitate

Sinonime

qualité, mérite, morale, effet, efficacité, faculté, pouvoir, propriété, valeur, courage

Antonime

défaut, vice

Cuvinte derivate

évertuer
s'évertuer
vertueux

Cuvinte compuse

vertu cardinale
vertu théologale

Cuvinte apropiate

virtuel
virtuose

Locuțiuni

croître en vertu, croitre en vertu
en vertu de

Expresii

faire de nécessité vertu
femme de petite vertu
paille des vertus

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.