virtue

engleză

(English)

Variante

  • (înv.) vertue

Etimologie

Din engleza medie vertu, care provine anglo-normandă vertu, din franceza medie vertu < latină virtus < vir.

Pronunție

  • AFI: /ˈvɝtʃu/


Substantiv

virtue, (nenumărabil și numărabil; pl. virtues)

  1. (ieșit din uz) bravură
  2. (nenumărabil) virtute
  3. (p. ext.) calitate, proprietate, valoare
  4. (p. ext.) forță, putere
  5. (nenumărabil) castitate

Antonime

  • vice, foible

Cuvinte derivate

  • virtuous

Cuvinte apropiate

  • virago
  • virile
  • virtual
  • virtuosity
  • virtuosa
  • virtuoso
  • virtuous

Locuțiuni

  • in virtue of, by virtue of

Expresii

  • make a virtue of necessity
  • patience is a virtue

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.