virtù

italiană

(italiano)

Variante

  • (înv.) virtude, virtute, vertù, vertude, vertute

Etimologie

Din latină virtus, -ūtis.

Pronunție

  • AFI: /vir'tu/


Substantiv

virtù f., invariabil

  1. virtute, însușire
  2. (p. ext.) putere, fermitate, tărie
  3. (înv. și livr.) facultate, capacitate

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate

  • virtuoso

Locuțiuni

  • in virtù di

Expresii

  • fare di necessità virtù

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.