versificator

română

Etimologie

Din franceză versificateur < latină versificator, versificatoris.

Pronunție

  • AFI: /ver.si.fi.ka'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
versificator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ versificator versificatori
Articulat versificatorul versificatorii
Genitiv-Dativ versificatorului versificatorilor
Vocativ versificatorule versificatorilor
  1. persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri.
  2. poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.