transpune
română
Etimologie
Din trans- + a pune (după franceză transposer < latină transponere).
Pronunție
- AFI: /tran'spu.ne/
Verb
| Conjugarea verbului transpune | |
| Infinitiv | a transpune |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
transpun |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să transpuie |
| Participiu | transpus |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a muta, a schimba ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare sau dintr-o situație în alta.
- (v.tranz.) (fig.) a da expresie în scris, pe scenă, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc.
- (v.tranz.) a transcrie sau a executa o compoziție muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă inițial.
- (v.tranz.) a muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbându-i semnul).
- (v.refl.) (fig.) a se situa cu mintea, cu imaginația etc. în altă situație sau în alt timp.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.