verb predicativ

română

Etimologie

Din verb + predicativ.

Pronunție

  • AFI: /verb pre.di.ka'tiv/


Cuvânt compus

verb predicativ

  1. verb care poate forma singur predicatul unei propoziții.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.