predicativ

română

Etimologie

Din franceză prédicatif.

Pronunție

  • AFI: /pre.di.ka'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
predicativ
Singular Plural
Masculin predicativ predicativi
Feminin predicativă predicative
Neutru predicativ predicative
  1. (gram.) care formează sau poate forma predicatul; referitor la predicat.
  2. (log.) care se referă la predicat, care aparține predicatului.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.