nume predicativ

română

Etimologie

Din nume + predicativ.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Cuvânt compus

nume predicativ

cuvânt care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții.

Cuvinte apropiate

predicat
predicativ
predicativă

Traduceri

cuvânt care formează predicatul unei propoziții

engleză: predicative (English)
franceză: attribut (français) m.
germană: Prädikat (Deutsch) n.
greacă: κατηγορούμενο (Ελληνικά) (katigoroúmeno) m.
indoneziană: predikatif (Bahasa Indonesia)
neerlandeză: predicatief (Nederlands)

poloneză: orzeczenie (polski)
rusă: именная часть составного сказуемого (русский) (imennája čast' sostavnógo skazújemogo) f., предикатив (русский) (predikatív) m.
spaniolă: predicado (español) m.
suedeză: predikativ (svenska)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.