vacanță

română

Variante

Etimologie

Din franceză vacance, italiană vacanza.

Pronunție

  • AFI: /va'kan.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vacanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vacanță vacanțe
Articulat vacanța vacanțele
Genitiv-Dativ vacanței vacanțelor
Vocativ vacanță vacanțelor
  1. perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților la sfârșitul unui trimestru, semestru sau an de școală ori de studii.
  2. concediu (acordat unui salariat).
  3. interval de timp in care o instituție, un organ reprezentativ etc. își incetează activitatea.
  4. interval de timp in care un post, o funcție, o demnitate etc. rămân vacante.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

  • canavăț

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.