vâșca

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /vɨʃ'ka/


Verb


Conjugarea verbului
vâșca
Infinitiv a vâșca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 vâșc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să vâște
Participiu vâșcat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (reg.) a se mișca din loc; a se urni, a se clinti.
  2. (v.intranz.) a se foi, a forfoti.
  3. (v.intranz.) (fig.) a cârti, a murmura.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.