foi

română

Etimologie

Din latină *follire.

Pronunție

  • AFI: /fo'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) foi
Infinitiv a (se) foi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) foiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) foiască
Participiu foit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre o colectivitate, o mulțime) a se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti, a fojgăi.
  2. (despre un loc, o încăpere etc.) a fi plin de lume care mișună.
  3. (v.refl.) a nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna, a nu sta locului; a se fâțâi.
  4. a se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă).
    Toată noaptea s-a foit în așternut.
  5. (fig.) a se codi.
  6. (v.tranz.) a face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din foaie.

Pronunție

  • AFI: /foj/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru foaie.




bambară

(bamanankan)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adverb

  1. nimic




franceză

(français)

Etimologie

Pronunție

  • AFI: /fwa/


Substantiv

foi f., pl. fois

  1. credință

Omofone

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.