murmura
| Vezi și : murmură |
română
Etimologie
Din latină murmurare, franceză murmurer.
Pronunție
- AFI: /mur.muˈra/
Verb
| Conjugarea verbului murmura | |
| Infinitiv | a murmura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
murmur |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să murmure |
| Participiu | murmurat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și intranz.) a rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslușit, monoton, șoptit.
- (v.intranz.) a protesta cu jumătate de glas; a se plânge, a cârti, a bombăni.
- (v.intranz.) (la pers. 3) a produce un zgomot ușor și continuu; a fremăta; a susura.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din murmura.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru murmura.
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.