turnură

română

Etimologie

Din franceză tournure.

Pronunție

  • AFI: /tur'nu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
turnură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turnură turnuri
Articulat turnura turnurile
Genitiv-Dativ turnurii turnurilor
Vocativ turnură turnurilor
  1. schimbare (neașteptată) survenită în desfășurarea unor împrejurări, unor evenimente etc.; cotitură, întorsătură.
  2. fel în care se prezintă lucrurile, fenomenele etc.
  3. (spec.) fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază.
  4. perniță sau bucată de stofă pe care femeile o purtau odinioară sub rochie, la spate, mai jos de talie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.