trenă

română

Etimologie

Din franceză traîne.

Pronunție

  • AFI: /'tre.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trenă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trenă trene
Articulat trena trenele
Genitiv-Dativ trenei trenelor
Vocativ trenă trenelor
  1. partea de dinapoi a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie.
  2. viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc.

Expresii

  • A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva
  • A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.