târî

Etimologie

Din slavă (veche) trĕti.

Pronunție

• AFI: /tɨˈrɨ/

Verb

1. (v.tranz.) a mișca un lucru (greu) dintr-un loc în altul, trăgându-l pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal.
2. (v.tranz.) a lua, a purta, a duce cu sine.
3. (v.tranz.) (fig.) a îndemna, a împinge spre ceva (reprobabil); a antrena.
4. (v.refl.) a merge, a înainta cu greu atingând pământul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a înainta prin mișcări specifice, cu trupul lipit de pământ.
5. (v.refl.) a merge încet, a înainta cu greu, abia mișcându-și picioarele.
6. (v.refl.) (despre obiecte care atârnă) a atinge pământul cu partea de jos, a se freca de pământ.

Referințe

• DEX '98 via DEX online