topilă

română

Etimologie

Din bulgară топило (topilo), sârbocroată topilo.

Pronunție

  • AFI: /to'pi.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
topilă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ topilă topile
Articulat topila topilele
Genitiv-Dativ topilei topilelor
Vocativ topilă topilelor
  1. loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp și legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac.
  2. topitoare.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.