toleranță

română

Etimologie

Din franceză tolérance.

Pronunție

  • AFI: /to.le'ran.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
toleranță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ toleranță toleranțe
Articulat toleranța toleranțele
Genitiv-Dativ toleranței toleranțelor
Vocativ toleranță toleranțelor
  1. faptul de a tolera; îngăduință, indulgență.
  2. obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanțe, condiții de mediu etc.
  3. abatere admisă de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevăzută pentru un anumit produs.
  4. (tehn.) diferență dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.