tolera

română

Etimologie

Din franceză tolérer.

Pronunție

  • AFI: /to.leˈra/


Verb


Conjugarea verbului
tolera
Infinitiv a tolera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 tolerez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să tolereze
Participiu tolerat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea.
  2. (v.tranz.) a admite, a suporta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.