toi

română

Etimologie

Din turcă toy „banchet”.

Pronunție

  • AFI: /toj/


Substantiv


Declinarea substantivului
toi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ toi toiuri
Articulat toiul toiurile
Genitiv-Dativ toiului toiurilor
Vocativ toiule toiurilor
  1. (la sg.) punctul culminant al unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare.
  2. (pop.) partea principală, miezul unui lucru.
  3. învălmășeală, încăierare; tărăboi, zarvă.
  4. (înv.) ceată, stol, cârd, grup.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.