destoia

română

Etimologie

Din des- + toi.

Pronunție

  • AFI: /de.stoˈja/


Verb


Conjugarea verbului
destoia
Infinitiv a destoia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 destoi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să destoaie
Participiu destoiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (reg.) a-și ușura inima, a-și descărca necazul; a se răzbuna.

Expresii

  • A-și destoia foamea = a-și potoli foamea


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.