tocă
română
Etimologie
Din franceză toque.
Pronunție
- AFI: /'to.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tocă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tocă | toci |
| Articulat | toca | tocile |
| Genitiv-Dativ | tocii | tocilor |
| Vocativ | tocă | tocilor |
- căciuliță sau pălărioară fără boruri, purtată de femei.
- acoperământ pentru cap, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de magistrați și de avocați în exercițiul funcțiunii.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.