titulară

română

Etimologie

Din titular.

Pronunție

  • AFI: /ti.tu'la.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
titulară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ titulară titulare
Articulat titulara titularele
Genitiv-Dativ titularei titularelor
Vocativ titularo titularelor
  1. persoană care ocupă un post, îndeplinește o funcție etc. cu caracter de permanență, pe baza unei numiri făcute după formele legale.
  2. persoană care se bucură de un drept juridic.
  3. persoană care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.