tigăiță

română

Etimologie

Din tigaie + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /ti.gəˈi.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tigăiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tigăiță tigăițe
Articulat tigăița tigăițele
Genitiv-Dativ tigăiței tigăițelor
Vocativ tigăiță tigăițelor
  1. diminutiv al lui tigaie.
  2. (reg.) vas special, în formă de farfurie cu fundul lat și cu mâner, în care se fixează lumânarea aprinsă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.