talpa

Vezi și : Talpa, talpă

română

Etimologie

Din talpă.

Pronunție

  • AFI: /ˈtal.pa/


Substantiv

  1. forma de articulat singular pentru talpă.




interlingua

(interlingua)

Etimologie

Din latină talpa.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

talpa

  1. cârtiță




italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină talpa.

Pronunție

  • AFI: /ˈtalpa/


Substantiv

talpa f., talpe pl.

  1. cârtiță; p. ext. spion
  2. excavator, săpător (de pământ)




latină

(Latina)

Variante

  • talpus

Etimologie

Origine incertă. Probabil în legătură cu rădăcina *scalp-.

Pronunție

  • AFI: /ˈtal.pa/


Substantiv


Declinarea substantivului
talpa
f. Singular Plural
Nominativ talpa talpae
Genitiv talpae talpārum
Dativ talpae talpīs
Acuzativ talpam talpās
Ablativ talpā talpīs
Vocativ talpa talpae
  1. (zool.) cârtiță

Cuvinte derivate

  • talpīnus

Referințe




malteză

(Malti)

Etimologie

Din latină talpa.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

talpa f.

  1. cârtiță




occitană

(occitan)

Variante

  • taupa

Etimologie

Din latină talpa.

Pronunție

  • AFI: /ˈtalpo/


Substantiv

talpa f., talpas pl.

  1. cârtiță

Sinonime

  • darbon




retoromană

(rumantsch)

Etimologie

Din latină talpa.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

talpa f.

  1. cârtiță
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.