talon

română

Etimologie

Din franceză talon.

Pronunție

  • AFI: /ta'lon/


Substantiv


Declinarea substantivului
talon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ talon taloane
Articulat talonul taloanele
Genitiv-Dativ talonului taloanelor
Vocativ talonule taloanelor
  1. parte a unei foi dintr-un registru, dintr-un chitanțier, dintr-un bonier etc. care rămâne la cotor după ce s-a rupt partea detașabilă.
  2. parte a ciorapului care acoperă călcâiul, marcată printr-o țesătură mai deasă.
  3. partidă la unele jocuri de cărți.
  4. fiecare dintre cele două margini îngroșate și întărite ale anvelopei unei roți.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.