chitanțier
română
Etimologie
Din chitanță + sufixul -ier.
Pronunție
- AFI: /ki.tan.ʦiˈer/
Substantiv
| Declinarea substantivului chitanțier | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chitanțier | chitanțiere |
| Articulat | chitanțierul | chitanțierele |
| Genitiv-Dativ | chitanțierului | chitanțierelor |
| Vocativ | chitanțierule | chitanțierelor |
- carnet sau registru cu foi detașabile pentru întocmirea chitanțelor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.