tăietor

română

Etimologie

Din a tăia + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /tə.je'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
tăietor
Singular Plural
Masculin tăietor tăietori
Feminin tăietoare tăietoare
Neutru tăietor tăietoare
  1. care taie; tăios; ascuțit.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
tăietor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăietor tăietoare
Articulat tăietorul tăietoarele
Genitiv-Dativ tăietorului tăietoarelor
Vocativ tăietorule tăietoarelor
  1. buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiș; (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
tăietor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăietor tăietori
Articulat tăietorul tăietorii
Genitiv-Dativ tăietorului tăietorilor
Vocativ tăietorule tăietorilor
  1. muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.