călău

română

Etimologie

Din țigănească kalo „negru”.

Pronunție

  • AFI: /kəˈləw/


Substantiv


Declinarea substantivului
călău
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călău călăi
Articulat călăul călăii
Genitiv-Dativ călăului călăilor
Vocativ călăule călăilor
  1. bărbat însărcinat cu executarea osândiților la moarte; gâde, hoher.
  2. (fig.) om crud, sângeros, care supune pe cineva la chinuri; tiran, ucigaș.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.