subînchiria

română

Etimologie

Din sub- + a închiria (după franceză sous-louer).

Pronunție

  • AFI: /sub.ɨn.ki.ri'a/


Verb


Conjugarea verbului
subînchiria
Infinitiv a subînchiria
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 subînchiriez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să subînchirieze
Participiu subînchiriat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da cu chirie un imobil sau o parte dintr-un imobil închiriat pe seama sa.
  2. (v.tranz.) a lua cu chirie de la chiriașul principal o parte dintr-un imobil sau întregul imobil.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.