închiria
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.ki.ri'a/
Verb
| Conjugarea verbului închiria | |
| Infinitiv | a închiria |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
închiriez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să închirieze |
| Participiu | închiriat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii.
- A închiria o cameră, o trăsură.
Sinonime
Cuvinte derivate
- chiriaș
- chirie
- chirigiu
- închiriat
- închiriere
- reînchiria
- reînchiriat
- reînchiriere
Traduceri
a lua în chirie
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.