folosință

română

Etimologie

Din a folosi + sufixul -ință.

Pronunție

  • AFI: /fo.loˈsin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
folosință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ folosință folosințe
Articulat folosința folosințele
Genitiv-Dativ folosinței folosințelor
Vocativ folosință folosințelor
  1. dreptul de a folosi un bun.
  2. (înv.) folos.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.