strecurătoare

română

Etimologie

Din a strecura + sufixul -ătoare.

Pronunție

  • AFI: /stre.ku.rə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
strecurătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strecurătoare strecurători
Articulat strecurătoarea strecurătorile
Genitiv-Dativ strecurătorii strecurătorilor
Vocativ strecurătoare strecurătorilor
  1. obiect de gospodărie pentru strecurat lichide, având fundul (de metal) cu găurele sau prevăzut cu o sită de sârmă.
  2. bucată sau săculeț de pânză rară prin care se strecoară laptele sau în care se pune cașul să se scurgă de zer.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.