strânsură
română
Etimologie
Din strâns + sufixul -ură.
Pronunție
- AFI: /strɨn'su.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului strânsură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strânsură | strânsuri |
| Articulat | strânsura | strânsurile |
| Genitiv-Dativ | strânsurii | strânsurilor |
| Vocativ | strânsură | strânsurilor |
- adunare, grămadă, mulțime (strânsă la un loc); strânsătură.
- (peior.) oameni lipsiți de valoare; adunătură.
- plante erbacee care se culeg de pe câmp și se pun la păstrare; recoltă; nutreț.
- apăsare, presare; presiune.
Locuțiuni
- (loc.adj.) De strânsură = de tot felul; comun, mediocru, improvizat.
- Oaste de strânsură = (în organizarea militară medievală a moldovei) oaste formată din țărani, târgoveți și boieri cu slugile lor, care luptau alături de trupele regulate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.