stăreție

română

Etimologie

Din stareț + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /stə.re'ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
stăreție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stăreție stăreții
Articulat stăreția stărețiile
Genitiv-Dativ stăreției stărețiilor
Vocativ stăreție stărețiilor
  1. funcție, demnitate de stareț; timpul cât cineva exercită această funcție.
  2. locuința sau cancelaria starețului sau stareței unei mănăstiri.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.