spurcat

română

Etimologie

Din verbul a spurca.

Pronunție

  • AFI: /spurˈkat/


Substantiv


Declinarea substantivului
spurcat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spurcat spurcate
Articulat spurcatul spurcatele
Genitiv-Dativ spurcatului spurcatelor
Vocativ spurcatule spurcatelor
  1. faptul de a (se) spurca.
  2. (reg.; concr.) excremente.


Traduceri

Etimologie

Din verbul a spurca.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
spurcat
Singular Plural
Masculin spurcat spurcați
Feminin spurcată spurcate
Neutru spurcat spurcate
  1. murdar; respingător, scârbos, scârnav.
  2. (fig.) (despre vorbe) trivial, vulgar.
  3. (despre alimente) care a venit în contact cu ceva scârbos, murdar și nu mai poate fi mâncat; (despre vase) în care (din același motiv) nu se pun alimente pentru oameni.
  4. oprit, interzis de biserică (în posturi).
  5. (fig.) (despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) vrednic de dispreț; mârșav, ticălos.
  6. (despre lucruri, fapte etc.) odios, nesuferit; rău, nedrept.
  7. (fig.) (adesea substantivat) eretic, păgân.

Expresii

  • Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare


Traduceri

Etimologie

Din spurca.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru spurca.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.