sonată
română
Etimologie
Din franceză sonate, italiană sonata, germană Sonate.
Pronunție
- AFI: /so'na.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului sonată | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sonată | sonate |
| Articulat | sonata | sonatele |
| Genitiv-Dativ | sonatei | sonatelor |
| Vocativ | sonată | sonatelor |
- bucată muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită din trei sau patru părți, deosebite între ele ca structură, tonalitate, ritm etc., dar care se completează într-o succesiune logică și unitară.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.