scoruș
română
Etimologie
Derivat regresiv din scorușă.
Pronunție
- AFI: /sko'ruʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului scoruș | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scoruș | scoruși |
| Articulat | scorurșul | scorușii |
| Genitiv-Dativ | scorușului | scorușilor |
| Vocativ | scorușule | scorușilor |
- (bot.) (Sorbus domestica) arbore înalt cu frunze lunguiețe, zimțate, cu flori albe și cu fructe mari, comestibile, cu lemnul dur, întrebuințat în industria mobilelor.
Sinonime
- (bot.) sorb, (reg.) merișor, mersină, lemn-câinesc, lemn-pucios, pomul-ursului
Cuvinte compuse
- scoruș-de-munte
- scoruș-nemțesc
- scoruș-păsăresc
Cuvinte apropiate
- scorușă
- scorușet
- scorușiu
Traduceri
arbore
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.