scorțișoară
română
Etimologie
Din scoarță + sufix -ișoară.
Pronunție
- AFI: /skor.ʦi'ʃo̯a.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului scorțișoară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scorțișoară | scorțișoare |
| Articulat | scorțișoara | scorțișoarele |
| Genitiv-Dativ | scorțișoarei | scorțișoarelor |
| Vocativ | ' | ' |
- (Cinnamomum verum, sinonim cu C. zeylanicum) scoarța aromatică a unor arbori exotici veșnic verzi, comercializată uscată sub formă de batoane de aproximativ 10 cm lungime, sub formă de bucățele sau gata măcinată, de culoare maronie-roșcată. Se utilizează în bucătăria occidentală mai ales pentru aromatizarea produselor de cofetărie, dar în țările orientale și la condimentarea preparatelor culinare (carne, pui, pește), în special în amestecuri tradiționale.
- Zahăr cu scorțișoară.
- (reg.) vopsea roșie (obținută din lemnul unui arbore exotic).
Sinonime
- 1: (înv. și reg.) scoarță dulce, (reg.) fohoi, scorțică, scorțuță, țimet, scorțiță dulce, (înv.) casia
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
- cinamom
Traduceri
scoarța măcinată a unor copaci exotici; condiment
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.