schifo

italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceza veche eschiu ("timid"), de origine germanică, din limba francă *sciuh ("timid, fricos") < origine proto-germanică *skíuχwaz ("timid, speriat"). Confer engleza veche sċēoh ("timid"), neerlandeză schuw ("timid"), daneză sky ("timid").

Pronunție

  • AFI: /'skifo/


Substantiv

schifo m., schifi pl.

  1. dezgust, scârbă, greață, silă, repulsie
    Il puzzo mi fa schifo!

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

  • schifare
  • schifezza
  • schifio
  • schifoso

Locuțiuni

  • fare schifo
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.