piacere

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină placēre < placeō.

Pronunție

  • AFI: /pja'ʧere/


Verb

  1. a plăcea
  2. a simpatiza
  3. (urmărit de a) a-i plăcea (de ceva sau cineva)
    Mi piace questo articolo.

Antonime

  • dispiacere

Cuvinte derivate

  • piacersi


Substantiv

piacere m., piaceri pl.

  1. plăcere, plac
  2. desfătare, încântare, deliciu
  3. favoare, bunătate, bunăvoință, amabilitate

Cuvinte derivate

  • piacevole
  • piacimento


Interjecție

piacere

  1. încântat să vă cunosc, plăcut să vă întâlnesc
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.