disgusto
italiană
(italiano)
Etimologie
Din verbul disgustare.
Pronunție
- AFI: /di'zgusto/
Substantiv
disgusto m., disgusti pl.
Cuvinte derivate
- disgustare
spaniolă
(español)
Etimologie
Din verbul disgustar.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
disgusto m., disgustos pl.
Antonime
- gusto
Cuvinte derivate
- disgustar
Nota Bene
- Este vorba de faux amis, sau prieteni falși. Cuvântul disgusto este mai blând decât echivalentul român dezgust.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.