scânteiuță

română

Etimologie

Din scânteie + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /skɨn.te'ju.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scânteiuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scânteiuță scânteiuțe
Articulat scânteiuța scânteiuțele
Genitiv-Dativ scânteiuței scânteiuțelor
Vocativ scânteiuță scânteiuțelor
  1. scânteioară.
  2. (bot.) (Anagallis arvensis; Symphyotrichum novi-belgii) mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteioară, ochișor.
  3. (bot.) (Gagea arvensis sau villosa) plantă erbacee mică din familia liliaceelor, cu frunze liniare și cu flori galbene.
  4. (bot.; la pl.) brumărea.

Sinonime

Cuvinte compuse

  • scânteiuță-de-munte
  • scânteiuță-galbenă

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.