scânteioară
română
Etimologie
Din scânteie + sufixul -ioară.
Pronunție
- AFI: /skɨn.te'jo̯a.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului scânteioară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scânteioară | scânteioare |
| Articulat | scânteioara | scânteioarele |
| Genitiv-Dativ | scânteioarei | scânteioarelor |
| Vocativ | scânteioară | scânteioarelor |
- diminutiv al lui scânteie; scânteiuță.
- (bot.) scânteiuță.
Sinonime
- Anagallis arvensis: (bot.) scânteiuță, (reg.) aurică, focșor, gonitoare, intiță, minteuță, ochișor, plescaiță, răcovină, roșuță, scânteie, sclipeț, văcariță, buruiana-bureților, soponelul-calului
- Commelina communis: (bot.) (reg.) atârnătoare, ghețișoară, cheița-raiului
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
scânteiuță
plantă; floare (Anagallis arvensis)
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.