gonitoare

română

Etimologie

Din gonitor.

Pronunție

  • AFI: /go.ni'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
gonitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gonitoare gonitoare
Articulat gonitoarea gonitoarele
Genitiv-Dativ gonitoarei gonitoarelor
Vocativ gonitoareo gonitoarelor
  1. vită cornută care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.