salcâm

română

Etimologie

Din turcă salkım.

Pronunție

  • AFI: /sal'kɨm/


Substantiv


Declinarea substantivului
salcâm
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ salcâm salcâmi
Articulat salcâmul salcâmii
Genitiv-Dativ salcâmului salcâmilor
Vocativ salcâmule salcâmilor
  1. (bot.) (Robinia pseudoacacia) arbore melifer din familia leguminoaselor, cu ramuri prevăzute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe cu miros caracteristic plăcut, dispuse în ciorchine, cu lemnul tare și rezistent la umezeală.

Sinonime

  • (bot.) (reg.) acățar, liliac, păsuiele (pl.), rug, vacație, lemn-alb, (Transilv.) acaț, (Ban.) băgrin, (Olt. și Munt.) dafin, (prin Transilv. și Ban.) pănar

Cuvinte derivate

  • salcâmaș
  • salcâmă
  • salcâmărie
  • salcâmiș
  • salcâmiște

Cuvinte compuse

  • salcâm-galben
  • salcâm-japonez
  • salcâm-mic


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.