sabur

română

Etimologie

Din turcă sabur, sabir.

Pronunție

  • AFI: /sa'bur/


Substantiv


Declinarea substantivului
sabur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sabur invariabil
Articulat saburul invariabil
Genitiv-Dativ saburului invariabil
Vocativ saburule invariabil
  1. substanță solidă cu miros plăcut și cu gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe, întrebuințată în farmacie.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.