rubin
română
Etimologie
Din latină rubinus.
Pronunție
- AFI: /ru'bin/
Substantiv
| Declinarea substantivului rubin | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rubin | rubine |
| Articulat | rubinul | rubinele |
| Genitiv-Dativ | rubinului | rubinelor |
| Vocativ | ' | ' |
- mineral transparent, foarte dur, de culoare roșie, întrebuințat ca piatră prețioasă și în mecanica de precizie.
- piatră prețioasă din acest mineral.
Cuvinte derivate
- rubina
- rubiniu
- rubinos
- rubinspinel
Traduceri
mineral
|
|
daneză
(dansk)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
rubin
maghiară
(magyar)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
rubin
poloneză
(polski)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
rubin
suedeză
(svenska)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului rubin | ||||
| u. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | rubin | rubinen | rubiner | rubinerna |
| Genitiv | rubins | rubinens | rubiners | rubinernas |
rubin
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.