riccio

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină ericius.

Pronunție

  • AFI: /ri.ˈt.ʧɔ/


Substantiv

riccio m., ricci pl.

  1. (despre păr) buclă, cârlionț, creț
  2. (la vioară) partea instrumentului în forma de spirală
  3. arici
  4. coaja castanei
  5. arici de mare

Sinonime

  • 5: riccio di mare


Adjectiv


Declinarea adjectivului
riccio
Singular Plural
Masculin riccio ricci
Feminin riccia ricce
  1. (despre păr) ondulat, buclat, inelat, creț
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.