revanșa
română
Etimologie
Din franceză revancher.
Pronunție
- AFI: /re.van'ʃa/
Verb
| Conjugarea verbului (se) revanșa | |
| Infinitiv | a (se) revanșa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) revanșez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) revanșeze |
| Participiu | revanșat |
| Conjugare | I |
- (v.refl.) a întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa.
- (v.refl.) (sport) a reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.