revanșă

română

Etimologie

Din franceză revanche.

Pronunție

  • AFI: /re'van.ʃə/


Substantiv


Declinarea substantivului
revanșă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ revanșă revanșe
Articulat revanșa revanșele
Genitiv-Dativ revanșei revanșelor
Vocativ revanșă revanșelor
  1. acțiune prin care cineva se revanșează; răzbunare pentru un rău suferit de cineva sau răsplată pentru un serviciu făcut.
  2. (sport) partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă anterior încearcă să obțină victoria în fața aceluiași adversar.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.